Atingerea linistii interioare
Iata o idee buna de discutat.De multe ori suntem intrebati:cum sa fiu linistit? Eu ma gandesc numai de bine si simt cum sufletul mi se framanta neincetat.Ei,tocmai aici e secretul.Gandirea "pozitiva"impusa duce la o stare de stress de raspuns care devine foarte deranjanta,poate chiar mai deranjanta decat curgerea normmala a gandului cu bbune si cu rele.Este o stare de fortare a inttregului sistem nervos si oboseala se manista prin depresie.Daca vom continua sa fortam ,vom accentua depresia si nu vom reusi sa corectam nimic.Inainte de a folosi abuziv termenul de pozitiv,sa ne uitam cu ochiul celui acre vrea sa descopere si sa stie si nu cu ochiul celui care vrea doar sa imite,ce inteleg invatatii extrem-orientali prin linste interioara.Ei porneasc de la ideea ca in viata ne consumam o multime de resurse cu observarea si aprofundarea unei multitudini de probleme minore cum ar fi:imaginea sociala, respectarea fara discernamant a traditiilor si conceptiilor impuse prin educatie,repetarea unor pattern-uri educationale care nu ni se potrivesc,exacerbarea starii de revolta interioara.La acestea ,ei adauga probleme cu adevarat majore cum ar fi:interioariyarea excesiva,reprimarea oricarei forme de comunicare cu mediul social,retragerea ca forma de revolta si compensare a unei nemultumiri,problematizarea excesiva,complexele.
Daca suntem constienti decategoria in acre ne incadram,deja putem face distictia intre impunere si consimtire.Degeaba ne impunenm sa fim calmi cand interiorul nostru firbe,vom agrava tot ce poate fi mai rau.Degeaba negam cu vehementa ca suferim de o boala,boala nu va pleca nicaieri ,ci se va accentua si mai mult.Organismele fortate astfel devim vulnerabile,sistemul imunitar se depreciaza si lucrurile merg tot mai prost.
Detasarea este o arta.Ea inseamna sa fii in viata de fiecare zi,sa rezolvi ce este de rezolvat ,sa te porti adecvat-observati ca nu am spus sate porti frumos-si sa depasesti momentele de agitatie ale celor din jur cu seninatatea celui care priveste un film.Doar prima incercare este grea,apoi,din cate stim noi,nimeni nu a mai vrut sa renuntat.Indienii spun ca existenta este o iluzie.Poate ar trebui sa ne intrebam ce au vrut sa spuna ,inainte de a declara ca nu se poate.Intr-un Univers in continua schimbare si miscare,in materia a carei stare naturala este de dezordine,ce poate fi atat de fix incat sa ne fortam mai mult decat ca si cum am privi un film?