cronica akasha
Cronica akasha este un subiect sacru pentru totî cei care năzuiesc spre cunoasterea profundă a naturii umane. Fiecare dintre noi s-a intrebat ,la un moment dat,ce căutăm noi aici,pe această planetă de o frumusețe și o ostilitate de neimaginat. Dacă ne gândim bine,tot ce ne înconjoară este de natură să distrugă fragila intrupare care suntem. Fie oxigenul din atmosferă și din apă,fie emanațiile toxice ale vulcanilor veșnic activi,fie diversitatea climatologică , ca să nu mai vorbim de stihiile naturale care se abat permanent aspra noastră ca uragane,furtuni,geruri,secete,cutremure,inundații. Și totusi,în acest infern dezlănțuit,frumesețea creației primează și culminează cu o faptură fragilă și aproape lipsită de apărare în raport cu forțele care acționeaza asupra sa. Fără gheare și colți,fără forță musculară impresionantă,în pielea goală,cu vedere slabă,cu auzul limitat,cu mirosul aproape stins,omul continuă să fie în vârful piramidei trofice,cel mai temut prădător și cel mai specializat supraviețuitor al planetei.
La aceste întrebări existențiale răspunde spațiul informațional akashic,singurul deținător al gândurilor , temerilor și soluțiilor descoperite în timp de omenire.Pentru că fiecare gând al nostru,fiecare spaimă,fiecare întrebare cu sau fără răspuns,fiecare invenție și amintire se regăsesc în câmpul informațional,în anvelopa akashica a pământului.Tot ceea ce ni se pare că descoperim,scoatem la lumină din acest câmp extraordinar de dens,din amintirea colectivă.De fapt nu descoperim nimic,nu experimentăm nimimc,nu răspundem la nici o întrebare.Scormonim în campul informațional și scoatem la lumină lucruri vechi,de la începutul lumii,pe care le-am uitat și care devin la un moment dat folositoare.De acolo am scos legile Kybalionului,de acolo am scos legile sociale,de acolo am scos învățăturile sumeriene și egiptene și chineze.De acolo,din cămara sufletului planetei ,am scos religia,și panteonurile de zei,și formele gând care au construit tot ce ne înconjoară. Ne amintim continuu un Timp,un anume Timp al începuturilor când toate erau gata făcute,la locul lor și urmau să se distrugă în ciclul natural al nașterii și extincției.
Acest spatiu informațional poate fi accesat în condițiile atingerii vibrației corespunzătoare lui și oadată deschis,el ne furnizează tot ce aven nevoie pentru a trece mai departe.Dar cercul este închis.Repetăm doar ce a fost la intervale atât de largi de timp încât uităm că am mai trecut oadată pe acolo.Starea aceasta de conștientizare corespunde conștiintei extinse la care fac racursiu toti învățații lumii din începuturi și până azi.Odată deveniți conștienți de alunecarea pe turnanta akashică,putem năzui spre depășirea acesteia.Este exact momentul invingerii iluziei,a Mayei din gândirea indiană.Este ridicarea Vălului lui Isis din gândirea egipteană,este supraconștiința din gândirea chineză. Uroburos desfășurat,șarpele care își muscă coada se destinde și ne poartă în călătoria către mai departe,către porțile universului,către câmpul nediferențiat al tuturor posibilităților,apa neagră din care se naște și în care se cufundă tot ce poate căpăta formă,fie ea materială sau nematerială.
Akasha vorbește despre această amintire și ne dă cheia trecerii,dar fiecare dintre cei care vor să plece în călătorie trebuie să o ceară și să o descopere singur.
Acum este la moda teoria spațiilor Higgs,a câmpurilor intersectate și a formării materiei din nimic.Adevărat,perfect adevărat și demonstrat. Dar vedeți voi,viața nu este numai statistică și număr.Viața este devenire,este un fel de moarte intreruptă de un vis,de o iluzie care durează destul cât să pară reală,foarte reală,copleșitor de adevărată.Vibrăm la fel cu orice lucru sau ființă care ne înconjoară și tocmai de aceea le vedem și le simțim .Vibrăm la fel cu fiecare aromă pe care o percepem prin simțuri și cu fiecare culoare pe care o vedem.Dacă atunci cân ele își vor schimba vibrația ,noi nu vom fi deschiși și cu simțurile gata pregătite să preia noile dimensiuni, ne vom trezi izolați într-un deșert de nimic pe care nu*l vom putea înțelege și vom muri. Starea de trezie și de atenție cu care trebuie să privim spre lucrurile ce ne înconjoară este din ce în ce mai alterată de tehnologia care ,efectiv,ne invadează viața. Parcă așteptăm din ce în ce mai mult să ne vină totul pe tavă,să nnu mai trebuiască să așteptăm primăvara pentru a vedea cum înfloresc florile sau cum creștre iarba. Ne rupem de tot ce înseamnă natură și creație și ne mirăm că suntem copleșiți de suferințe și boli pe care le înțelegem tot mai puțin.