Lumea subatomica
Ne întrebăm în fiecare zi de ce se petrec nişte evenimente,de ce suntem într-un fel sau altul,de ce ne trezim bine dispuşi sau bosumflaţi ? Cine nu s-a întrebat aşa niciodată? De fapt ,de fiecare dată suntem alţii,ne schimbăm de la o secundă la alta şi determinăm ,la rândul nostru,schimbarea întregului mediu care ne înconjoară. Exact la fel,mediul ne determină să doptăm modificări de percepţie sau reacţie. Dar de unde vine această legătură? Ea vine ,exact din interiorul şi din exteriorul nostru ,simultan. La nivel mic de tot,picături de energie se condensează pentru o milionime de secundă şi formează picături de materie care,în următoarea milionime de secundă se desfac şi se refac ,de fiecare dată în alte forme şi structuri.Există formele de bază,cum sunt particulele subatomice şi mai departe structurile atomice şi moleculare care,datorită faptului că schimbă nespus de repede stările ,pentru viteza noastră de percepţie,ne apar stabile.De fapt,singurele forme relativ stabile sunt structurile moleculare,substanţele care alcătuiesc lumea ce ne înconjoară.La fel e şi în interiorul nostru.Viteza foarte mare de diviyare a celulelor,faptul că u suntem obişnuiţi să percepem modificările la acest nivel,şi un sistem de protecţie care nu ne lasă să intervenim chiar după bunul plac în dezvoltarea acestor procese,ne determină să credem că totuş în jur este fix,stabil şi greu de modificat. Mă gândesc,ce ar fi dacă aceste mişcări s-ar petrece la vitezele observabilităţii noastre? Dansul cosmic al particulelor şi senzaţia de stabilitate ar dispare.Ferestrele ar începe să curgă ,drumurile nu s-ar termina niciodată,etc,etc.
Dar dacă viteza ar creşte şi mai mult? Atunci,întreaga noastră lume s-ar solidifivca,s-ar cristaliza. Parcă îmi amintesc despre nişte basme cu oameni de piatră care stăpâneau pământul la un moment dat,şi asta ,prin Sumer ,pe undeva. Şi,îmi mai amintesc şi de basmele cu munţii cu chipuri de oameni care dorm aşezaţi pe palnetă şi care,din când în când mai scot câte o vorbă.E ficţiune? E nebunie ? Teoria biorezonanţei cuantice spune că nu,spune că acesta este un adevăr absolut şi că se manifestă dincoşo de deschiderea aperceptivă pe care ne-o permitem.
Dacă este aşa,atunci întregul univers material pe care îl vedem este rezultatul unei vibraţii mari împrimate prin impuls de intensitate mare câmpului energetic autogenerator,adică Qi-ului.
Deci afirmaţţia biblică a naşterii lumii din nimic este foarte bine susţinută ştiinţific.Câmpul cuantic de energie autogeneratoare se manifestă fără încetare,el fiind autoregenerator.Lumile materiale coexistă şi se succed fără oprire şi experimentează inconştient şi involuntar existenţele una după alta.Acest proces se petrece şi în noi în fiecare milionime de secundă.Dar succesiunea lumilor este datorată doar