calatorie in necunoscut
TRANSFORMAREA
Altă dată, am avut ocazia să mă confrunt cu o situaţie mai deosebită. Eram în cu totul altă locaţie şi mă pregăteam de culcare. Regiunea era rece de felul ei şi mă încălzeam greu în aşternut . Nu puteam să adorm din cauza frigului şi aşteptam să mă încălzesc. Spun asta ca să demonstrez că eram perfect trează la momentul în care am simţit la spate o fiinţă vie, caldă care încerca să se apropie de mine. Am intins mâna instictiv să văd ce poate fi . Nu era nimeni. După câteva secunde , senzaţia a reapărut şi de data asta am văzut cum o fiinţă mică şi acoperotă cu păr, foarte asemănătoare unei maimuţe a ieşit de sub plapumă pe la picioarele patului şi s-a strecurat afară direct prin sticla ferestrei. Ultima imagine a fost când făptura s-a întors spre mine de dincolo de fereastră şi m-au impresionat ochii care străluceau roşii ca focul. Apoi a dispărut. M-am încălzit în scurt timp şi am adormit. Nu ştiu cât a durat dar deodată m-am sinţit întoarsă de cineva cu faţa în sus şi imobilizată fără forţă în poziţia aceea. Nu vedeam pe nimeni dar auzeam vorbindu-se la capul meu, deşi acolo nu era loc să încapă nimeni. Capătul patului era foarte aproape de perete, la doar câţiva centimetri. Şi totuşi, la capul meu vorbeau două personaje. Nu reţin decât că unul dintre ele spunea că se grăbesc şi că trebuie să termine. După aceste cuvinte, am simţit cum nişte mâini au intrat în interiorul capului meu şi lucrează ceva acolo. Scoteau ceva şi înlocuiau cu altceva. Era foarte dureros asemeni unei operaţii. Dar a durat foarte puţin. Fără să vorbească ceva cu mine, au dispărut. În cameră era la fel de frig ca şi înainte. Şocul cu mititelul păros şi cu personajele misterioase m-a determinat să mă scol din pat şi să mă mişc prin casă.
Primul drum l-am făcut la baie şi acolo m-am privit în oglindă. Arătam cam cu 20 de ani mai bătrână. Mi-am dat cu apă pe faţă . Credeam că visez. Nu putea fi adevărat. Dar imaginea din oglindă a revenit. Eram eu cu exact 20 de ani mai bătrână. Nu mi-a făcut plăcere. M-am întors îngrojjorată în pat. Mă gândeam că am suferit un accident cerebral. Dar nu mă durea nimic, nu aveam nici greaţă, nici ameţeli. Am adorrmit cu gândul că încă visam când am fost la oglindă. Şi iar a trecut ceva vreme şi prin somn, am auuzit soneria de la uşă. Nu aşteptam pe nimeni. Era în plină noapte, iarna, nu aşteptam pe nimeni . Am ponit automat spre uşă şi în hol am constatat că era lumină puternică şi că mă mişcam ca printr-o gelatină care se tot întindea odată cu mine. Ce mă mira era faptul că respiram normal. Am descuiat uşa şi în faţa ei nu era nimeni. Am închis uşa la loc şi am încuiat-o de două ori. Apoi, am stins lumina din hol şi m-am culcat. Am dormit până dimineaţă târziu. Când m-am trezit era ora 11. M-am dus la baie şi , în aceeaşi oglindă eram neschimbată. În hol era lumina aprinsă. M-am dus la uşă şi era descuiată.
După noaptea aceea specială , am început să găsesc cărţi de parapsihologie, de ocultism fel de fel. Am început să învăţ ca să aflu ce s-a petrecut atunci. Şi totuşi, din noaptea aceea am capacităţi pe care nu le aveam înainte. Prezic,văd prin oameni, concentrez energie, etc.
Din momentul acela , viaţa mea a luat o cu totul altă direcţie. Experienţele s-au succedat şi se succed fără încetare. E ceva nou.
Apoi au venit transformările, etapele de iniţiere, schimbările radicale.