Continuare la comentariile despre Scoala de la Amarna
Ne intoarcem din nou la Scoala de la Amarna,acest proiect care nu si-a gasit ecoul de care avea nevoie pentru a deveni subiectc de discutie.Pacat!
Scoala de la Amarna se doreste a fi un inceput de drum in autocunoastere si autoevaluare.Nu avem nevoie de nimeni pentru a ne descoperi adancurile sufletului.Nu trebuie sa ne indrume nimeni si sa ne spuna pe care cale sa o luam.Este destul sa avem o secunda de curaj si sa ne privim asa cum nu ne place sa ne vedem,sa nu ne mai idealizam.Atunci calatoria incepe si nu o mai putem opri.Despre Amarna se poate vorbi fara incetare ,se pot spune povesti frumoase sau triste,se pot face speculatii de orice fel de la filizofie la medicina.Pentru mine, Amarna este un simbol.Un simbol de libertate de a gandi ceea ce vrei,de a vrea ceea ce poti si de a avea atat cat esti in stare sa castigi.Este un simbol de rupere a tiparelor.La fel cum Akenaton si-a asumat libertatea de a face un oras in desert si de a-i da viata,la fel am incercat sa dau viata unui vis in desertul vietii si sa-l fac sa traiasca.Si a trait.E drept,foarte putin si dand permanent dovada de debilitate dar ,prin faptul ca pentru cateva clipe a trait ,a demonstrat ca poate fi adevarat.Este ceea ce nu-mi pot scoate din minte.Dupa ce resuscitezi un mort si il vezi viu,nu mai poti opune rezistenta dorintei de a repeta experienta ,macar ca sa te convingi de realitatea acesteia.Amarna a trait si a rodit fara altoiri si fara interventii salutare din exterior,prin propriile sale puteri si vocatii.A invatat cativa oameni ca totul este posibil,ca sunt stapanii vietii lor si pot face exat ceea ce doresc.Apoi,a stat.Experimentul nu s-a oprit d ela sine si ar fi avut destula forta sa mearga mai departe,doar omul speriat de amploarea faptului l-a decapitat si acum isi roade fericirea distrugerii in liniste.Amarna este si va fi o piatra de hotar care nu se va narui sub valurile de ura si ranchiuna distribuite metodic de neputincioasi,de cei care nu pot depasi dorintele lor egoiste si meschine.Amarna este o idee si ideile nu mor.Eu o voi tine vie.Voi pastra flacara Amarnei atat cat voi fi eu si nimeni nu va ajunge la ea decat peste mine.
Aceasta scoala te invata sa existi,sa fii cu adevarat un om intreg la minte si la trup si sa ai incredere in fortele tale.Te poarta lin prin universul interior si cel exterior si te obisnuieste cu maretia spatiului cosmic pentru a vadea mai clar maretia din tine.Iti pune in palme puterea de a te opune sau de a accepta.Puterea de a alege si de a merge mai departe.Da, aceasta este deviza si crezul Amarnei A MERGE MAI DEPARTE !
Stiu ca nimeni nu citeste aceste randuri dar ma simt datoare sa le scriu pentru frumusetea si nobletea acelui inceput de drum care a fost mazgalit cu noroiul si mizeria unui suflet atins ireversibil de ego.
Si tocmai despre asta vorbea Amarna.Sa renuntam la ego,la adorarea propriului EU,la adorarea de sine si sa privim lucrurile asa cum sunt si nu asa cum le schimonosim noi din dorinta de a fi mai interesanti,din dorinta de a fi deosebiti.Nu tot ce nu este marturisit ,nu exista.Nu tot ce ascundem,nu exista.Nu tot ce inmormantam in tacere ,nu exista.Intr-o zi ,toate se vor revarsa cu putere asupra celui care le-a produs. Ne vom mira atunci de urmari.Ne vom mira degeaba.Ele vor fi ecoul actiunilor noastre si nimic mai mult.Si le vom merita pe deplin.
Amarna va renaste,dupa 5000 de ani,dupa 10000,dupa 1000 de zile sau 1000 de pasi.Ea va avea mereu de povestit legenda celui care a trezit desertul si din nimic a consttruit o cetate care a trait 50 de ani sau 50 de zile sau....50 de minute.
Vom lua incet textul de la inceput si vom descifra cele de dincolo de cuvinte.Repezisurile si momentele de odihna si ,toate,se vor deschide ca niste orizinturi nesfarsite in fata celui interesat.