Iesiri in astral si metempsihoza
Metempsihoza , oh , subiect cautat si discutat de cel putin cateva mii de ani . Toti vor sa stie , sa auda despre dar putini sunt cei care chiar o practica . teoria umbrei , a vietii misterioasei fapturi de nimic pe care o proiecteaza soarele sau lumanarea cand nici nu ne dam seama.Sunt lumi si lumi ,interioare , exterioare ,fictive sau reale .Fiecare are dreptul sa traiasca in propria lume dar sa nu incucam termenii . Umbra ,nebunatica ,perversa ,ne urmareste chiar daca nu o vedem .Ne tulbura doar cand iese din anonimat dar are o existenta a sa . Pe perete se profileaza ca o adiere si se prelinge odata cu flacara luminii . Umbra ,prietena de nadejde a celor fara de nadejde si spoliati de vis . Imi amintesc de romanul lui Eminescu ,de viziunea celui care a fost si va ramane vesnic exponent al celor neintelesi . Umbra si maestrul Ruben ,realitatea unui vis . O tara de fum in care fumul se destrama dureros si creste in locul sau ceata rece si umeda . Umbra noastra pe acest perete care se numeste viata .Filozofii au murit , a ramas doar stiinta lor de care isi bat joc ignoranti de doua parale . Valorile se rastoarna , visele mor , idealurile se sufoca in meschinarie , minciuna sfruntata , prefacatorie fara margini .Pare apocaliptic dar..............ramane dincolo de toate umbra . Vinetie ca cearcanul de sub ochiul obosit de suferinta tacuta ,efemera ca licarirea ultimei sclipiri . Ea ramane si vegheaza respiratia adevarului sugrumat de prefacatorie , de lasitate , de bucuria de a aduce norul negru peste florile vietii . Toti exista,toti au umbre.Unele mai lungi si mai slinoase decat altele . Doar umbra ganditorului,a facatorului de vise vii ,doar ea se furiseaza inspaimantata de ceea ce a gasit . Restul? Restul sunt imbatate de fericire ,de superficialitate,de succesul de a li se parea ca vorbesc o limba pe care nu o cunoasc. Eu nu/i mai bag in seama . Sunt doar atenta la umbra mea , atat cat mai licare.O ingrijesc si o apar de uraciunile celorlalte umbre .Nu e destul sa fii ignorant si superficial ,mai trebuie sa fii si sadic pentru a te distra pe seama altora .
Eu stiu . Umbra curateniei si a cunoasterii nu o poate sufoca nimeni .Ea va fi acolo , pentru mine,pentru celelalte umbre de lumina si nu de ceata fara noima .
Sa calci pe umarul umbrei si vei stapani necunoscutul.Sa fii mai iute decat gandul si decat plasmuirile sale si vei stapani lumea.Si dupa ce le vei avea pe toate ,ce vei mai stapani? Imi amintesc o pilda din folclorul urban:a fost o data un rechin puternic,foarte puternic.Toate vietuitoarele oceanului se temeau de el si el,fara mila ,le ucidea si se hranea cu ele .Asta pana intr-o zi cand a devorat ultimul racusor ascuns sub o piatra.Apoi a inceput sa devoreze puii celorlalti rechini,si pe cei mai slabi si pe cei mai puternici si pana la urma a chemat la lupta pe cei mai puternici dintre cei mai puternici si i-a invins.Dupa ce i-a devorat si pe acestia,foamea ii dadea tarcoale din nou.Foamea si mandria lui care crescuse fara masura.Era cel mai puternic,era un stapan absolut.Dar peste care regat?Peste care supusi? In jurul sau nu mai era nimic altceva decat fundul oceanului sterp.Si asa,din zi in zi mai singur si mai slabit,rechinul s-a stins .
Calcase pe umarul propriei sale umbre?