cunoasterea din umbra
Noul nostru website a fost lansat astăzi.
Cunoașterea din umbră
Am încercat de multe,multe ori să deschid Cutia Pandorei și să arăt celor de lângă mine cauza durerii lor fără sfârșit.În general nu am fost ascultată,ba, chiar mi s-a atras atenția că oamenii nu vor să le spui despre durere și tristețe și boală.Ei ar dori să audă doar câteva rețete magice de reducere a acestor manifestări ,evident fără a le numi direct. M-am gândit și m-am răsgândit dacă această atitudine este una punctuală,dacă am cazut în zona celor care nu vor să știe ce este cu ei sau dacă exprimă o stare generală. Apoi.mi-am amintit vorbele tuturor maeștrilor înălțați din toate timpurile: dacă nu cunoștem cu claritate cauza,nu putem remedia efectele. Cele două puncte de vedere se contrazic flagrant . De aici,concluzia că am nimerit unde nu trebuia și atunci,fără durere și întristare ,m-am întors la blogul meu unde pot să mă manifest oarecum liber. Dacă va citi cineva aceste cuvinte sau nu,e o chestiune de alegere care nu mă privește. Ele e cereau spuse și se vor spune clar și apăsat .
Cuboașterea fără conștientizare și asumare a rezultatului este egală cu zero. Cine se grăbește și așteaptă panacee universale ,poate să se grăbească și chiar îl rog să nu-mi citească site-ul ,ar fi timp pierdut pentru ambele părți.
Pornim în aventura cunoașterii din clipa în care respirăm prima lingură de aer de pe pământ.Drumul ne duce mai departe și mai departe. Ne găsim în fața noastră înșine ca individualități dintr-un conglomerat numir omenire. este evident faptul că întregul se manifestă echilibrat și într-un sens unic,spre dezvoltare. A cui dezvoltare ? Privită la modul general este o dezvoltare de specie și de nivel de funcționare al inteligenței.Luat separat,se observă tendibța de dezvoltare a părților,una câte una,fiecare dintre noi fiind o parte a aceluiași întreg. În goana după acumulare cât mai rapidă de cunoștințe,goană absolut artificial creată de anumite cercuri despre care vom discuta cu altă ocazie,se omite trecerea prin aumite trepte,etape absolut necesare și care ,prin lipsa lor,duc la goluri supărătoare în deslegarea problemei. Care este această problemă? Condiția umană sau supraviețuirea ? În graba cu care suntem împinși înainte se naște falsa problemă a supraviețuirii.În fond ,rămâne aspectul condiției umane care definește locul și rolul nostru pe această planetă. Aș sublinia expresia -Pe această planetă - deoarece nu suntem nici potriviți,nici chemați în alte locuri ,nici măcar din spațiul vast al sistemului nostru solar. Atunci devine clar faptul că venim aici pentru a demonstra cum poate evolua informația manifestată în materie grosieră de la necesitatea supraviețuirii la procesele elaborate ale gândirii superioare și inteligenței . Am observat de multe ori că ,chiar lipsit de orice posibilități evidente de supraviețuire,omul se adaptează la condiții,mai bine sau mai rău,și trece bariera neputinței. Sunt fapte concrete care ilustrează această stare de supraviețuire asigurată,cum am mai putea-o numi.
Fie se trezesc reflexele de identificare a minimelor necesități,fie apara abilități de negare a tuturor necesităților.Deci supraviețuirea este asigurată cu condiția să nu se exagereze cerințele. Tot ceea ce înseamnă confort ,chiar și minim,este deja o forțare a condițiilor minime de existență. Nu spun că trebuie să trăim lipsiți de confortul minim sau chiar să îl evităm,ci spun doar că putem trăi foarte bine în afara acestor cerințe. Cealaltă chestiune, a condiției umane , a vieții determinate temporal și a morții ca experiență ultimă , este aceea care mă preocupă și care va forma conținutul unei seriii de articole .
Primul pas pe care l-am făcut eu în această direcție a fost conștientizarea realității absolute și a celei virtuale,create dintr-un complez de false necesități. Și m-am întrebat,de fapt,din tot ceea ce cerem de la viață și din tot ceea ce acumulăm pe parcursul ei,cât și ce ne trebuie cu adevărat? Nu cumva am intrat într-un joc pe care l-am luat prea în serios? Nu cumva ne impllicăm aiurea în probleme care nu ne privesc și construim din acestea adevărate drame personale? Cred cî exagerăm și ne cramponăm de date și fapte care chiar nu au nimic de a face cu ceea ce ar trebui să ne preocupe. Poate ar trebui să ne orientăm mai mult spre descoperirea elementelor bune din adâncul nostru,a scânteii divine la care se face referință de mult prea multe ori,de fapt de atâtea ori încât s-a demonetizat expresia .
Detașat nu înseamnă absent sau răuvoitor,indulgent nu înseamnă nepăsător,iertător nu înseamnă naiv,veșnic tânăr în spirit nu înseamnă că dăm in mintea copiilor. În spatele acestor adevăruri stă liniștea și echilibrul atât de căitat.Dar nici liniștea,nici echilibrul personal nu sunt date nici de plante ,nici de formule matematice,nici de farmece sau alte manifestări care nu au nici un rost. Se spune adesea,sa ne privim interiorul. Perfect devărat ,dar de cele mai multe ori interiorul nostru este plin cu acareturi nefolositoare care nu ne lasă nici măcar să aprindem lumina ,darămite să privim. Dorințe minore,fapte de viață pe care nu înțelegem că trebuie să le lăsăm să plece,necesități care nu ne aparțin nici ca specie,nici ca individ.Iată ce găsim acolo,dec cele mai multe ori. Fapt este că nimeni nu continuă să ne spună ce să facem cu toate astea și nici ce să lasăm să se manifeste în locul lor. Ori aceasta este după părerea mea,partea esoterică,parrtea ocultă a oricărei învățături, Să te aducă în pragul casei sufletului tău și să te lase să înveți ce trebuie făcut,de unde să începi curățenia și unde să duci gunoiul. dar algoritmul curățeniei și locul de abandonare al gunoiului trebuie să le găsești singur,să le creezi de cele mai multe ori. Ori crând aceste prime spații interioare devii asemeni celor care te-au făcut.Dezvolți forța creației care se găsește acolo,adânc scrisă în memoria fiecărei părticele din ființa ta,în programul de bază de funcționare pe care trebuie să îl descoperi și să îți amintești cum se utilizează.