vindecare
Orice forma de vindecare este buna cand da rezultat.De foarte multe ori,vechile,chiar cele mai vechi metode de vindecare dau rezultate neasteptat de rapide si de bune.La ce ne duce asta cu gandul,oare?La faptul ca inainte de vremuri si de timp ,am fost mai receptivi si mai atenti la ceea ce ni se intampla.Vindecarea prin metoda mainilor energizate sau cu ajutorul diferitelor artifacte se refera de fapt la vechea,imemoriala observatie ca de-a lungul corpului actioneaza linii de transport a anergiei si ca ori de cate ori intervenim pe aceste trasee,obtinem un anumit rezultat.Acesata este stravechea stiinta a meridianelor,uitata de occident,pastrata de orient si regasita de vreao 20 de ani incoace ca si cum nu ar fi fost in fata noastra mereu.
Pe cât de stabilă pare,pe atât de înşelătoare,materia ne prinde în vălul de iluzie şi ne poartă paşii unde vrea ea. E rece,austeră şi indiferentă la orice manifestare spirituală.Răspunde doar controlat la semnnalele directe transmise de creier.Cu cât o studiem mai profund,cu atât ne dăm seama de indiferenţa cu care îşi urmează drumul.Se ghidează după legi puţine şi clare, simple; legi ale echilibrului şi compensării,ale economiei de mijloace şi resurse,ale reciclării şi altele.Mi-au trebuit mulţi ani până să pricep aceste lucruri şi când am început să le aplic deliberat,viaţa a luat o cu totul altă întorsătură.Eliberarea din vălul iluziei materiei mi-a schimbat optica asupra locului meu în viaţă,în univers,în mecanismul energetic şi asupra posibilităţilor de manifestare individuale.
Să luăm de exemplu celula;o structură materială complexa,de o complexitate inimaginabilă.Celula este în sine un individ,o vieţuitoare,sau,după alte teorii o uzină.Este foarte tentant să alunecăm pe panta vieţuitoarelor biorobotice.Şi totuşi nu este acesta adevărul.Simpla copiere a modelului din interiorul nostru ,în structuri externe ,nu reprezintă o soluşie viabilă.Permanent copiem,aducem din adâncurile structurilor noastre modele pe care le implementăm în viaţa de fiecare zi ca şi cum ar fi creaţiile imaginaţiei noastre.Momentul de mare tensiune este acela în care conştientizăm acest lucru. Toate modelele,structurile,decoraţiunile care ne inconjoară reiau ,fără încetare modele şi structuri interne.Pliuri,cute,sinuozităţi,trasee,conexiuni.Acelaşi lucru se petrece şi in lumea vegetală.Firele,frunzele,florile ,arhitectura vegetalelor,toate,sunt replici ale organizării interioare,fie d ela nivel celular,fie de la nivele mult mai profunde.Moleculele şi atomii şi particulele subatomice,aruncă în afară povestea aspectului lor.Este un circuit foarte interesant prin scopul său final.
E destul să privim modelul liniilor de câmp din interiorul unei molecule de hidrogen şi vedem acolo întreaga arhitectură a florilor,patternul de bază .Sau să privim o reţea cristalină şi principiile de construcţie şi rezistenţă se vor alinia unul după altul.Dar această extragere şi exteriorizare a modelului,ce scop are ea?De ce facem noi aceasta?Nu poate fi doar un simplu proces de reamintire a participării noastre directe la creaţie.Şi totuşi ,noi creem.Aranjăm în jurul nostru modelele interioare într-o muncă titanică de reorganizare a materialelor.Chiar goana aceasta după materiale noi,după linii noi,este doar goana după redarea altor şi altor elemente costitutive ale structurilor noastre interioare.eu consider că în acest mod repetăm legile de bază ca să nu le uităm.Legea condiţionării ,a cauzei şi a efectului,legile compunerii forţelor,a echilibrelor stabile şi instabile,o alchimie planetară.Sub mâinile noastre,elementele se schimbă şi se transformă neîncetat.Aşa văd eu participarea noastră directă la opera de creaţie a univeruslui.
Din acest raţionament, care poate părea nebunesc,se trage concluzia fermă că,la nivel energetic ,putem modifica propriile structuri,le putem înlocui sau ,altfel spus,ne putem vindeca,putem repara defecţiunile apărute pe parcurs.Aşa cum construim o casă,putem construi un organ,sau un ţesut,sau o celulă.Dar pentru aceasta trebuie să stăpânim perfect cunoaşterea interioara,autocunoaşterea ,pentru că altfel riscăm să facem lucrurile rău.Autocunoaşterea,un cuvânt doar,dar iată ce poate ascunde în spatele său acest cuvânt:calm,detaşare,introspecţie,emancipare spirituală,perseverenţă,înţelegerea vietii ca un tot,unificarea la nivel sensorial cu acest tot,şi aşa mai departe.